R. Moldova este prea mică pentru ca în ea să poată exista mistere. Şi totuşi, lumea insistă în mister, îşi acoperă faţa, îşi desenează cărările mai mult prin întuneric, ascunde adevăratele plăceri, adevăratele vocaţii.
Constatările de mai sus pot fi argumentate printr-o diversitate de exemple, însă unul dintre acestea pare să fie totuşi mai relevant.
De la un timp, tot mai frecvent iese la suprafaţă un nume în dreptul căruia până nu demult eram obişnuiţi să citim o singură calitate - reprezentantul Concernului „Gazprom” în R. Moldova. Da, într-adevăr, este vorba despre acel Ghenadi Abaşkin, nume după care, spre surprinderea multora, astăzi apar calificative dintre cele mai neverosimile. Bunăoară, relativ nu demult, presa de la Chişinău a multiplicat o ştire greu de crezut - Ghenadi Abaşkin a devenit cetăţean al Transnistriei. Şi asta în pofida faptului că acelaşi Ghenadi Abaşkin reprezintă „Gazprom”-ul rusesc în Republica Moldova - ţară care, ca şi Federaţia Rusă, nu recunoaşte o asemenea cetăţenie. Ştirea nu a fost dezminţită sau contestată în niciun fel. Probabil şi din motiv că este destul de greu să conteşti un ukaz al lui Smirnov prin care oficialului respectiv i se conferă cetăţenie la Tiraspol.
…Numele Ghenadi Abaşkin apare totuşi şi în alte ipostaze, împrejurările fiind dintre cele mai surprinzătoare. Iată ce ne este dat să citim pe
httm://bogaciov.blogspot.com/2001/07 my-prayer-about-leli-gaico-o.html: „Eu rog ca vărul meu, Ghenadi Aleksandrovici Abaşkin, să continue să mă ajute cu bani şi cu locul de trai până în momentul în care eu voi începe să câştig bine. Eu îi sunt nespus de recunoscător scumpului şi singurului meu văr Ghenadi Aleksandrovici Abaşkin (Ghena Abaşkin) pentru faptul că eu acum am condiţii reale şi posibilităţi să creez o viaţă mai luminată pentru el, pentru mine, pentru însuşi Marele Dumnezeu, precum şi pentru toţi cei care merită acest lucru la modul real, merită toate urările mele de bine, merită să devină oameni non-inversionali, prieteni apropiaţi Marelui Dumnezeu, pentru ca să trăiască împreună cu El veşnic, acoperiţi de energia şi carisma Dragostei, bucuriei, sănătăţii, fericirii, norocului, succesului, satisfacţiei, plăcerii, armoniei, bogăţiei, înfloririi, spiritualităţii, clarviziunii, lucidităţii…”.
Totul ar ţine de domeniul firescului: cineva, pe nume Vladislav Bogaciov, nume strâns legat de mişcarea sectantă Pangu-Purusha, îi mulţumeşte lui Ghenadi Abaşkin pentru că acesta există. Şi chiar se roagă de sănătatea lui, de binele lui, de prosperare. Dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple, există şi unele „detalii”: „În anul 2006, demonii m-au informat că escortarea gay-ilor nu mai este actuală şi că eu trebuie să fac lucruri mult mai serioase: să scot din scumpul şi unicul meu văr Ghenadi Aleksandrovici Abaşkin (Ghena Abaşkin) 200.000 de euro”. Caracterul financiar al implicării eroului nostru în activităţi mai puţin normale pentru o societate ne obligă să tragem clopotele. Şi ne mai cere să întrebăm dacă există vreo legătură între numele reprezentantului concernului rus şi traficul de fiinţe sexual deviate. Dacă acest trafic are cumva ca destinaţie R. Moldova sau doar R. Moldova. Dacă aceşti bani - 200.000 de euro sunt singurii care dau atingere proiectelor derulate de acest Bogaciov. Însuşi contextul în care apare numele Abaşkin este unul extrem de periculos pentru societate. Pentru orice societate. Acordarea de sprijin unor secte fără acte pe teritoriul R. Moldova înseamnă a te afla în relaţii de confruntare cu legislaţia. Înseamnă a stimula nişte procese care iau amploare nu doar în Moldova, dar şi în ţările din regiune. Mai ales atunci când este vorba despre anumite curente sataniste. Acestea duc aproape fără nicio excepţie la creşterea alarmantă a actelor de violenţă, omuciderilor, sinuciderilor şi orgiilor de tot felul. Cum majoritatea grupărilor sataniste desfăşoară o activitate conspirativă, e greu de precizat în momentul de faţă care este numărul sataniştilor în general şi numărul lor în Moldova în particular. Ceea ce se ştie cu certitudine e că adepţii sunt recrutaţi, în marea lor majoritate, din rândurile tinerilor, elevi şi studenţi având vârste cuprinse între 12 şi 25 de ani. Modalităţile de atragere sunt diferite, dar aproape toate aceste modalităţi au ca instrument de lucru banul. Poate din acest considerent ar fi fost nevoie de 200.000 de euro?
Aşa cum am spus iniţial, Moldova este prea mică pentru ca să putem avea mistere. Dar tot această Moldovă este suficient de mare pentru a da impuls unor fenomene devastatoare. Iată de ce suntem obligaţi să recitim cu destulă atenţie nişte texte ajunse cu multă, multă uşurinţă sub privirile noastre, să subliniem numele care apar printre cuvinte şi să formulăm clar întrebările.
Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Publicaţiei Periodice TIMPUL DE DIMINEAŢĂ
